miercuri, 18 iulie 2018

Pre-recenzie "Teoria inocenței" de Florentina Pandelea




              Descriere:,,Tranziția de la copilărie la adolescență diferă de la persoană la persoană. Procesul poate fi abrupt, asemeni unui bolovan în picaj liber, sau lin, aidoma șipotului unui râu de munte. 

În cazul de față, copila Sophie a fost dintotdeauna sub aura protectoare a mamei ei, părinte unic. Acest cocon va fi distrus brutal de un prezent suspendat în trecut, de minciuni, secrete atent dosite, alegeri egoiste și erori infantile.

Smulsă din mediul ei confortabil, adolescenta Sophie McKall va fi azvârlită direct în ghearele vieții, fără o pregătire în prealabil, ajungând să lupte pentru fiecare respirație, să se călească cu fiecare nouă rafală de lovituri ale unei sorți ce nu știe sa dea și momente de respiro.

Suferință, pasiune, iertare dincolo de rațiune. Acestea sunt lecțiile pe care Soph le va primi drept cadou de majorat, lecții ce vor avea un impact fulminant asupra unui destin fraged, ce, la o vedere panoramică, nu prevestea niciun obstacol. Iertarea e o binecuvântare. Lasă sufletul ușor, liber să guste din frumusețea vieții."
















                     






                  Pre-recenzie:   De când am primit “oferta” de a citi manuscrisul „Teoria inocenței”, am fost foarte încântată la gândul că sunt prima persoană care o citește, dar și temătoare la gândul că este prima pre-recenzie. Emoții am avut încă de la prima pagină odată cu descrierea/epilogul când aveam deja subliniat și notat multe idei. M-am îndrăgostit de stilul autoarei pe loc, cuvinte ce te ung pe suflet, cursivitatea ideilor și coerența acestora te fac să vrei să citești în continuare știind că nu vei fi dezamăgit.


             "Dar, atunci când cauți binele în toată lumea din jur, uiți de tine şi înveți să fii tot ce îşi doresc ceilalți. Acest lucru i se întâmplă şi Sophiei, ea cade în iubirea iluzorie, crezând în vorbe false şi gesturi mascate.”
       Iubirea. A fost definită în atât de multe feluri şi cuvinte mari, încât cu greu ajungi la esența lor. Însă prin cuvinte nu poți descrie un sentiment. E imposibil de cuprins întreaga lui însemnătate.“

                   Cum nu am fost nici eu de altfel, îmi place atunci când citesc să am o viziune clară asupra personajelor, să mă pot conecta cu ele, să vibrez cu acestea, să pot trăi ce trăiesc și ele și această carte m-a făcut să trăiesc la maxim fiecare capitol, fiecare cuvânt și gest al personajelor.
M-am regăsit în personajul Sophie, fetița inocentă, care se teme de lume, fiind mereu în umbra celorlalți, dar totuși având un suflet mare, o sclipire aparte în ochi, ce te face să îți aduci aminte de ea, să nu o uiți prea ușor.
               Toată povestea se învârte în jurul maturizării ei, ce vine fără să își dea seama, atunci când Mat, așa cum îl alintă ea pe fostul ei cel mai bun prieten, este noul profesor de matematică, gândul de-al avea aproape o sperie, dar o și încântă, totodată prietenia lor terminându-se prea brusc.Începe să se simtă din ce în ce mai singură, fiind mințită de toți din jur după spusele misteriosului P.
Misteriosul P, îi schimbă viața la 180 de grade, toate temerile ei, zidul pe care îl avea în jurul inimii se sfărâmă puțin câte puțin. Cum poți iubi o persoana pe care nu o cunoști?Cum poți avea încredere într-un om ce apare deodată în viața ta și îți spune că toți te mint, dar tot el este cel care se ascunde, cel care te urmărește la orice pas și totuși îl crezi, începi să aștepți fiecare mesaj, telefon, cadou, gest din partea lui și simți că face parte din tine, dar cine este acest P?Cum poți da de el?
Sophie încearcă în toate modurile posibile să deslușească misterul, dar oare reușește?
     Încercările ei, sentimentele ei primesc din nou o lovitură neașteptată când tatăl ei, cel care le-a parăsit pe ea și pe mama ei, apare la ușă, alături de Hunter King. Frumosul Hunter King cel în al căror ochi albaștri ca marea Sophie se pierde...amalgamul de sentimente resimțit de Sophie atunci când Hunter parcă o place, dar parcă nu..scot în evidență o nouă Sophie, o Sophie curajoasă, îndrăgostită, care pune în joc ce are mai important și anume dragostea ei!
       Ce mi-a plăcut din nou la această carte a fost relația frumos conturată între mamă și fiică, o relație ce greu mai găsești în ziua de astăzi, pentru că, nu ne dăm seama cât de importanți sunt părinții in viața noastră până nu se întâmplă ceva.Sophie și Eva(mama acesteia), sunt un exemplu de urmat, acestea împart atât bucuriile, cât și lucrurile mai puțin bune din viața lor, o singură privire și Eva știe ce vrea, ce își dorește, ce o supară pe Sophie, și vice-versa.Aceasta i-a fost atât mamă, cât și tată Sophiei, Hugh parăsind-o pe Eva când a aflat că aceasta este însărcinată.Totuși, dragostea celor doi nu dispare, ea dăinuind peste timp, din nou mă bucură acest lucru.
Ziceam mai sus de cursivitatea și cooerența autoarei, stilul de a scrie, de a descrie lucrurile ce îmi încântă sufletul, nu am recitit nici o carte până acum, dar pe aceasta aș face-o cu mare drag.
Acum spre încheiere vreau să spun și un lucru ce nu mi-a plăcut la această carte, este un capitol nu foarte lung ce, după părerea mea, nu își are locul.
      Acestea fiind spuse sper din tot sufletul să fi descris cât mai bine cartea, și să doriți să o citiți pentru că, merită din plin.






                                                
      
                                              Cartea primește de la mine:






luni, 9 iulie 2018

Recenzie "Dincolo de cuvinte" de Mara Enache






Lucrarea ‘Dincolo De Cuvinte’ de Mara Enache publicată in cadrul Editurii Stef, in anul 2017.

Titlu
Dincolo De Cuvinte
Autor
Mara Enache
Anul
2017







                O sa încep recenzia adăugând o poezie pentru a înțelege mai bine ce doresc să spun.




          După primele paginii am dat de aceastî autobiografie ce mi-a plăcut tare mult, iar de la această 






autobiografie pânî a vedea ce se află în sufletul autoarei a mai fost doar un pas.Un patriot adevarat ce a muncit afară, dar care revine cu drag în țară, și care nu uită de unde a plecat, ce regretă într-o mare masură unele alegerii făcute, cred că fiecare dintre noi regretăm unele alegerii, cuvinte, fapte etc.Este greu sa fi nevoit să alegi drumul străinătăți să lași acasă familia(tot ce avem mai drag și mai bun) și tu să pleci, iar atunci când revi, când crezi că ai agonisit destul revi, dar...totul este schimbat..

                     Mereu m-au emoționat poeziile, defapt tot ce este legat de familie.Am avut lacrimi în ochii citind aceaste versuri, pur și simplu aveam pielea de găină, am resimțit fiecare cuvânt la maxim, am resimțit emoția și trăirile autoarei atunci când a scris aceste rânduri.Mă gândesc că tot ce este în carte este câte o lecție trimisă de autoare către noi, către cititorii, care ar trebui să luăm aminte la poezioara de mai jos!


                   Am încercat să aleg puține poezioare, mi-a fost greu, dar totuși trebuia pentru că, merită sa o citiți și recitiți singuri.Mi-am dat seama cât suflet si câtî dragoste zace între aceste paginii, câtă suferință, dar și bucurie, împlinire, dar și regrete.Așa cum fiecare dintre noi are perioade bune și perioade în care este jos, la pământ, dar totuși, ar trebui să vedem mereu partea bună indiferent de situație, să luptăm pentru noi, pentru parinții noștri, copii, și de ce nu pentru țara noastră.Să nu mai lăsăm așa mulți oamenii frumoși, buni, deștepți să plece, să lase în urmă familia și să trăisca singuri printre străini.

               Nu puteam sa nu vă arăt și aceste minunate rândurii, această minunată poezie.Nici nu îmi găsesc cuvintele, nu știu cum pot lăuda aceste versuri, atât de mult m-au emoționat...nu pot spune mai mult  decât :  "MAMA-Ești și vei rămâne primul meu cuvânt."

   

           Închei cu această poezioară la fel de frumoasă, cu tot atăt de multe învățături și versuri emoționante, dar și prin ai mulțumi autoarei pentru această cărticică, ocazia minunată de a o putea citit, de ai afla gândurile, sentimentele, trăirile, regretele, tot ce a simțit și ce simte!
          Va îndemn și pe voi dragilor să descoperiți această carte minunată, dar și omul din spatele ei!







Cartea primește de la mine:







vineri, 29 iunie 2018

Concurs de creatie nr.2






                                                               


                    Concursul de creatie cu numarul 2 a avut loc de curand siiiii, asa cum am facut si la celalalt concurs o sa postez creatiile autorilor(cu acordul fiecaruia) aici.
                    Sper sa va placa la fel de mult cum mi-au placut mie.



   Castigator:Andrei Badica

















                                                          Si acestea au fost dragilor!






luni, 26 februarie 2018

Recenzie-Uneori, când visez....



                                                  Uneori, când visez......

                                                                      Lucian Dragoș-Bogdan






Biografie:

              M-am născut pe 16 iulie 1975 în Alba Iulia, Alba. Încă de mic am fost pasionat de desen şi, la şase ani, am realizat prima mea bandă desenată, pe care am ortografiat-o Fîăt Frumos şi a beneficiat de o copertă făcută de tata, care era inginer proiectant.
             La începutul anului 1986, o vecină m-a întrebat de ce nu încerc să scriu. M-am străduit să transpun BD-ul la care lucra atunci într-un roman, dar n-am dus la bun sfârşit sarcina. Totuşi, în 1987, am scris povestirea Triunghiul Bermudelor, pe care am trimis-o la concursul de proză SF organizat de Almanahul copiilor. În iarna anului următor, povestirea avea să fie menţionată la Poşta redacţiei, iar eu am luat asta ca pe o încurajare.
               Am continuat să scriu sporadic povestiri şi, la finalul anului 1988, m-am apucat să fac o revistă proprie, Galacticus, care conţinea povestiri, benzi desenate şi articole ştiinţifice. Revista a ajuns până la numărul 24, în ultimele numere reuşind să-l cooptez şi pe fratele meu.
În primăvara anului 1990 am ajuns la concluzia că n-am talent la scris şi am decis să renunţ la această îndeletnicire.
             Hotărârea m-a ţinut până la finalul verii, când povestirea Fly-game sau cine l-a ucis pe G.P. Trott a lui Duşan Baiski m-a impresionat atât de mult, încât am scris Experimentul. În 1991, această povestire, o versiune revizuită a Triunghiului Bermudelor şi încă două povestiri aveau să intre în topurile concursului Best din cadrul emisiunii Start spre extraordinar a postului de radio România Tineret. În 1991, cu sprijinul mamei mele, am publicat Triunghiul Bermudelor în nr. 17 al ziarului local Alba Forum. Dacă acesta a fost motivul pentru care ziarul n-a mai apărut ulterior, este încă un mister neelucidat. Tot atunci, după ani şi ani de ascultat Beatles, Queen şi Pink Floyd, am decis că m-am îndrăgostit de muzica rock.

                                                               
Uneori, când visez....
20 noiembrie 2015
Editura Tritonic
226 pag.
 Introducere:
În primăvarea anului 2015, editorul Bogdan Hrib a început să tatoneze terenul, pentru a vedea dacă eram dispus să scriu un roman de dragoste. Dacă aventura pe tărâmul poliţist mă dusese în afara zonei mele de confort, aceasta se găsea la sute de leghe depărtare. Am promis, totuşi, să mă mai gândesc – mai mult din cauză că nu-mi era clar în ce direcţie aveam să merg mai departe. Editura Tritonic tocmai anunţase că nu mai dorea să publice SF, aventura dinspre manuscris spre tipar a Omului-fluture era plină de suspans, alternativele prezentau mari semne de incertitudine, iar romanul meu poliţist nu beneficiase de prea multe ecouri (aveau să apară abia la un an de la publicare).
Atât asta, cât şi insistenţele şi încurajările soţiei m-au determinat, în cele din urmă, să accept provocarea. Tot soţia mi-a furnizat ideea de pornire a cărţii, dar, după ce am scris patru capitole, am fost pe punctul să renunţ. Nu simţeam personajul, nu intram în poveste – şi asta în ciuda faptului că-mi lansasem câte provocări, cum era cea de a relata acţiunea prin prisma unui protagonist feminin, sau de a plasa evenimentele în Indonezia, lucru care mă obliga să mă documentez. A fost o perioadă foarte neplăcută, dar am decis să scot din tolbă (aproape) tot arsenalul de trucuri pe care-l cunoşteam în ceea ce priveşte scrisul şi să-i mai acord o şansă. Spun „aproape”, pentru că este un artificiu la care am refuzat să apelez, încercând să văd dacă pot da substanţă unui roman de dragoste fără el. Este vorba, desigur, despre sex.



                                                     Recenzie:
                                              



           Pot să mă laud?Pot, pot, de ce?Am găsit un autor ce îmi place din ce în ce mai mult, ce mă surprinde din ce în ce mai mult.Dacă prima carte citită de la acest autor "Pânza de păianjen" m-a surprins și mi-a plăcut foarte mult același lucru îl pot spune și despre acestă carte.
         Mi-a plăcut povestea în sine, dar și învățăturile din această carte atât despre noi oamenii și lumea în care trăim, cât și despre Indonezia.
        Am aflat multe lucruri interesante despre gândirea oamenilor  de acolo în legătură cu o femeie ce în curând devine mamă, dar fiind fără soț aceasta este judecată destul de aspru, iar occidentali văd lumea indonezilor ceva, cu mult în urma lor prin simplul fapt că cei dintâi nu consumă alcool și nu mănâncă carne de porc.
         Prin ce trece o studentă foarte bună și apreciată de profesori după ce află că este însărcinată, câte întorsături de situație, câte vieți schimbate printr-o simplă decizie primită, câte vieți distruse din cauza banilor ce sunt foarte importanți în ziua de astăzi. 
        Personajul Melati m-a facut să trăiesc, să trec prin ce trece și ea m-a făcut să mă gândesc de 2 ori înainte să iau o decizie, să văd cum arată o femei puternică ce nu renunță la copilul nenăscut, doar pentru a rămâne lângă un bărbat indecis ce înainte să afle de sarcină se lauda că vrea o familie mare, iar atunci când află la nici 2 minute se întoare la 180 de grade propunându-i să avorteze...
       Profesorul van Rijn încearcă să o ajute pe Melati, dar ajunge să încurce totul și aceasta ajunge pe stăzi, totuși tot el este cel ce îi oferă un loc unde să doarmă și un așa zis job.Ce face Melati, ce alege?Voi ce ați face în locul ei?
        Am zis să nu vă țin pe jar, da Melati acceptă mai greu propunerea, dar aceasta este benefică în stadiul în care se află.Găsirea unei slujbe este un lucru imposibil fiind însărcinată, cine te primește așa știind că după câteva luni vei pleca.Ajunge să dea meditați, dar banii primiți sunt foarte puțini.Se împrietenește cu Laami, iar de aici lucrurile se schimbă puțin, pentru că Melati află lucruri noi despre profesor(Vincent), printe care, că acesta are o soție și un fiu adoptiv ehhee lucrurile devin și mai "încinse", odată cu apariția soției și a fiului acestora....
         Cartea are un final minunat ce l-am dedus pe parcurs, totusi eram curioasă de alte detalii și decizii pe care Melati le va lua.
          Vă invit cu drag să o citiți merită din plin, este o carte ușor de citit, dar delicioasă!







         
                                                   

                                          Cartea primește de la mine:
Țin să îi mulțumesc din nou autorului pentru încrederea acordată, sper să citească această recenzie cu plăcere.Am uitat să menționez că am început să am un raft Lucian Dragoș Bogdan.
           
       More addition
       Interviu
        Blogul meu










joi, 1 februarie 2018

Un anișor!Partea a 2-a























































































Acestea 3 nu fac parte din concurs.Au fost trimise de aceste 3 doamne(domnisoare) și eu le-am postat pentru că, mi-au plăcut foarte mult.




Sper că v-au plăcut poezioarele la fel de mult ca și mie!Sau poate mai mult?

Să o cunoaștem mai bine pe autoarea cărții "Dincolo de cuvinte"

                                              Dincolo de cuvinte                                                                     ...