Va invit sa parcurgeti cu mine acest interviu pentru a descoperi lumea autorului Lucian-Dragos Bogdan.
1.
Ce consideri că trebuie să ştim despre tine?
Că sunt un
om obişnuit, deşi mie îmi place să cred că trăiesc pe o mie de lumi şi, din
când în când, o vizitez şi pe aceasta. Şi că-mi plac să
vorbesc despre aceste lumi, să spun şi altora poveşti văzute şi auzite acolo.
2.
O calitate şi un defect care te reprezintă.
O calitate
ar putea fi faptul că sunt un om optimist, pozitiv. Un defect ar fi, cu
siguranţă, încăpăţânarea.
3.
În câteva cuvinte, descrie “Pânza de păianjen”.
La Râşnov
are loc o întâlnire a pasionaţilor literaturii crime & mystery – fie ei scriitori, redactori,
editori sau cititori. În timpul festivalului, unii participanţi mor – aparent,
în urma unor accidente nefericite. Însă poliţia suspectează că ar fi vorba despre crime şi încearcă să-şi dea seama
cine se află în spatele lor. Se presară peste toate astea un pic de erotism,
orgolii artistice cât cuprinde, o porţie zdravănă de umor negru şi... gata
„Pânza de păianjen”.
4.
Un avantaj şi un dezavantaj al faptului că eşti
scriitor.
Un avantaj ar fi că pot să-mi spun
poveştile, iar alţii îmi dau impresia că aş fi important, prin faptul că le
citesc. Dezavantaje n-am observat, deocamdată.
5.
Ce ne
poţi spune despre următoarea ta carte?
Acum lucrez la „Sindromul
Charlotte”, ultimul volum al trilogiei SF cyberpunk „Omul-fluture”, scrisă în
colaborare cu Teodora Matei. Seria prezintă un viitor nu foarte îndepărtat, în
care viaţa se desfăşoară preponderent în mediul virtual, unde fiecare om poate
fi oricine doreşte, dar poate pierde tot ce are (şi chiar tot ce este)
printr-un simplu furt informatic. Cartea va apărea în toamnă – cel mai probabil
în luna septembrie.
6.
Dacă
ai putea schimba ceva la una din cărţi, ai face-o Dacă da, care anume?
Cred că o carte nu este niciodată
terminată. Oricând aş reveni asupra ei, aş mai avea ceva de schimbat – în
primul rând pentru că am devenit altul. Mare parte dintre povestirile cuprinse
în primele mele două volume le-am revizuit substanţial când le-am republicat,
12 ani mai târziu. La fel s-a întâmplat şi cu romanul „Frontiera”, reeditat
după 11 ani într-o versiune extinsă la dimensiunea a două volume.
7.
Ce
autori români, dar străini îţi plac?
Îmi plac tot mai mulţi autori români
în ultima vreme – majoritatea lor s-au grupat în jurul editurilor Tritonic,
Millennium, Crux, Pavcon, Tracus Arte. Dacă e însă să-i aleg pe cei care mă
încântă în mod deosebit, sunt cei ce scriu hard SF, genul meu preferat de
literatură. Este vorba despre Alexandru Lamba şi Mihai Alexandru Dincă. Şi mai
e, desigur, Dan Doboş – pe care-l aştept să revină cu un nou roman SF.
Dintre autorii străini, în topul
preferinţelor mele se numără Alastair Reynolds, Philip K. Dick, Terry
Pratchett, Robin Hobb, Greg Egan, Ursula K. Le Guin.
8.
Îţi
laşi timp să scrii, sau o faci pe ultima sută de metri?
Tratez scrisul ca pe un serviciu cu
jumătate de normă, adică scriu zilnic câteva ore – în general lucrez la mai
multe proiecte simultan.
9.
De ce
ai ales această „meserie” de autor şi nu altceva?
Îmi place să scriu. Întâi a fost un
hobby, apoi am început să-l tratez ca pe un part-time, am ajuns la jumătate de
normă şi sper ca procentul să crească – însă probabil că nu va fi doar autor în
sensul de scriitor, pentru că eu privesc subiectul într-un mod mai complex, ca
pe un plan de afaceri cu mai multe componente. Dar voi vedea dacă viitorul îmi
va permite să mă ocup doar de asta, sau voi avea nevoie şi de un „serviciu de
bază” în alt domeniu, ca acum, care să-mi asigure grosul necesar traiului
zilnic.
10.
Acum
că ai publicat şi eşti cunoscut, ai avut vreo întâmplare mai ciudată cu
cititorii tăi?
Nu cred că sunt prea cunoscut, în
afara unui cerc destul de restrâns. Tocmai de aceea mă bucură lucruri mărunte –
de exemplu, la o lansare de carte cineva a venit la mine pentru autograf cu
prima ediţie a romanului „Frontiera”, care apăruse cu mulţi ani în urmă. Sau
m-a bucurat când doi adolescenţi au trecut pe lângă stand şi unul dintre ei i-a
arătat celuilalt spre „Vraciul de pe norul interior”, spunându-i că e o carte
care i-a plăcut foarte mult (nu m-au văzut, dar, oricum, probabil nu ştiau că
eu sunt autorul). Şi, fireşte, nu pot decât să fiu extrem de recunoscător celor
care vin la lansările mele, rupându-şi din timpul lor şi investind în mine, ca
autor.
11.
Un
sfat pentru cei la început de drum.
Să-şi urmeze visul. Să scrie. Să nu
se izoleze în turnuri de fildeş. Să aibă răbdare, să nu ardă etapele – fiecare
drum are ritmul său, uneori e nevoie de ani de zile pentru un pas mic, alteori
faci o sută de paşi într-o singură lună. Dacă-ţi vezi de treabă, la un moment
dat vin şi rezultatele.
12.
Un
gând pentru cei care te citesc.
Vă mulţumesc pentru tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu