Follow by Email

luni, 3 iulie 2017

Interviu cu autorul Lucian-Dragos Bogdan

 

Va invit sa parcurgeti cu mine acest interviu pentru a descoperi lumea autorului Lucian-Dragos Bogdan.

 1.          Ce consideri că trebuie să ştim despre tine?
  Că sunt un om obişnuit, deşi mie îmi place să cred că trăiesc pe o mie de lumi şi, din când în când, o vizitez şi pe aceasta. Şi că-mi plac să vorbesc despre aceste lumi, să spun şi altora poveşti văzute şi auzite acolo.

2.             O calitate şi un defect care te reprezintă.
  O calitate ar putea fi faptul că sunt un om optimist, pozitiv. Un defect ar fi, cu siguranţă, încăpăţânarea.

3.            În câteva cuvinte, descrie “Pânza de păianjen”.
  La Râşnov are loc o întâlnire a pasionaţilor literaturii crime & mystery – fie ei scriitori, redactori, editori sau cititori. În timpul festivalului, unii participanţi mor – aparent, în urma unor accidente nefericite. Însă poliţia suspectează că ar fi vorba despre crime şi încearcă să-şi dea seama cine se află în spatele lor. Se presară peste toate astea un pic de erotism, orgolii artistice cât cuprinde, o porţie zdravănă de umor negru şi... gata „Pânza de păianjen”.

4.         Un avantaj şi un dezavantaj al faptului că eşti scriitor.
   Un avantaj ar fi că pot să-mi spun poveştile, iar alţii îmi dau impresia că aş fi important, prin faptul că le citesc. Dezavantaje n-am observat, deocamdată.

5.          Ce ne poţi spune despre următoarea ta carte?
 Acum lucrez la „Sindromul Charlotte”, ultimul volum al trilogiei SF cyberpunk „Omul-fluture”, scrisă în colaborare cu Teodora Matei. Seria prezintă un viitor nu foarte îndepărtat, în care viaţa se desfăşoară preponderent în mediul virtual, unde fiecare om poate fi oricine doreşte, dar poate pierde tot ce are (şi chiar tot ce este) printr-un simplu furt informatic. Cartea va apărea în toamnă – cel mai probabil în luna septembrie.

6.           Dacă ai putea schimba ceva la una din cărţi, ai face-o       Dacă da, care anume?
   Cred că o carte nu este niciodată terminată. Oricând aş reveni asupra ei, aş mai avea ceva de schimbat – în primul rând pentru că am devenit altul. Mare parte dintre povestirile cuprinse în primele mele două volume le-am revizuit substanţial când le-am republicat, 12 ani mai târziu. La fel s-a întâmplat şi cu romanul „Frontiera”, reeditat după 11 ani într-o versiune extinsă la dimensiunea a două volume.

7.            Ce autori români, dar străini îţi plac?
 Îmi plac tot mai mulţi autori români în ultima vreme – majoritatea lor s-au grupat în jurul editurilor Tritonic, Millennium, Crux, Pavcon, Tracus Arte. Dacă e însă să-i aleg pe cei care mă încântă în mod deosebit, sunt cei ce scriu hard SF, genul meu preferat de literatură. Este vorba despre Alexandru Lamba şi Mihai Alexandru Dincă. Şi mai e, desigur, Dan Doboş – pe care-l aştept să revină cu un nou roman SF.
            Dintre autorii străini, în topul preferinţelor mele se numără Alastair Reynolds, Philip K. Dick, Terry Pratchett, Robin Hobb, Greg Egan, Ursula K. Le Guin.

8.          Îţi laşi timp să scrii, sau o faci pe ultima sută de metri?
     Tratez scrisul ca pe un serviciu cu jumătate de normă, adică scriu zilnic câteva ore – în general lucrez la mai multe proiecte simultan.

9.          De ce ai ales această „meserie” de autor şi nu altceva?
 Îmi place să scriu. Întâi a fost un hobby, apoi am început să-l tratez ca pe un part-time, am ajuns la jumătate de normă şi sper ca procentul să crească – însă probabil că nu va fi doar autor în sensul de scriitor, pentru că eu privesc subiectul într-un mod mai complex, ca pe un plan de afaceri cu mai multe componente. Dar voi vedea dacă viitorul îmi va permite să mă ocup doar de asta, sau voi avea nevoie şi de un „serviciu de bază” în alt domeniu, ca acum, care să-mi asigure grosul necesar traiului zilnic.

10.             Acum că ai publicat şi eşti cunoscut, ai avut vreo          întâmplare mai ciudată cu cititorii tăi?
   Nu cred că sunt prea cunoscut, în afara unui cerc destul de restrâns. Tocmai de aceea mă bucură lucruri mărunte – de exemplu, la o lansare de carte cineva a venit la mine pentru autograf cu prima ediţie a romanului „Frontiera”, care apăruse cu mulţi ani în urmă. Sau m-a bucurat când doi adolescenţi au trecut pe lângă stand şi unul dintre ei i-a arătat celuilalt spre „Vraciul de pe norul interior”, spunându-i că e o carte care i-a plăcut foarte mult (nu m-au văzut, dar, oricum, probabil nu ştiau că eu sunt autorul). Şi, fireşte, nu pot decât să fiu extrem de recunoscător celor care vin la lansările mele, rupându-şi din timpul lor şi investind în mine, ca autor.

11.           Un sfat pentru cei la început de drum.
 Să-şi urmeze visul. Să scrie. Să nu se izoleze în turnuri de fildeş. Să aibă răbdare, să nu ardă etapele – fiecare drum are ritmul său, uneori e nevoie de ani de zile pentru un pas mic, alteori faci o sută de paşi într-o singură lună. Dacă-ţi vezi de treabă, la un moment dat vin şi rezultatele.

12.            Un gând pentru cei care te citesc.
  
Vă mulţumesc pentru tot.





             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pre-recenzie "Teoria inocenței" de Florentina Pandelea

              Descriere : ,,Tranziția de la copilărie la adolescență diferă de la persoană la persoană. Procesul poate fi abrupt, aseme...